Cuplu de americani, în căutarea "visului european". Ce i-a şocat cel mai tare când s-au mutat: "N-a fost deloc ușor"
Jennie Vercouteren și soțul ei, Ward, nu și-ar fi imaginat niciodată că vor ajunge să-și construiască o nouă viață în Pirineii francezi, departe de agitația urbană. Îndrăgostiți de munți încă de când s-au cunoscut în Colorado, cei doi visau la un trai mai liniștit în Europa. Vacanțele în sudul Franței le-au aprins dorința de schimbare, aşa că au ales să trăiască "visul european". Lucrurile au fost însă mai complicate decât se aşteptau.

Au iubit mereu apropierea de munți, dar Jennie Vercouteren și soțul ei, Ward, nu și-au imaginat niciodată că vor ajunge să locuiască în Pirineii francezi. Cuplul, care s-a cunoscut în Colorado, își dorea totuși o "viață mai liniștită" în Europa, realtează CNN.
"Am început să venim în sudul Franței în vacanță după ce ne-am cunoscut", povestește Jennie, explicând că ea și Ward, originar din Belgia, aveau amândoi o mare afecțiune pentru această țară europeană. Jennie, care conducea un spațiu de coworking pentru antreprenori ecologici, a descoperit că viața în Franța oferea "un contrast puternic față de stresul vieții de oraș" și că "preferă cultura europeană". "Eram stresată 24 de ore pe zi cu afacerea", spune Jennie, originară din Minnesota. "Așa că mă uitam în jur și mă gândeam: ‘E ca un vis. Oamenii ăștia sunt atât de relaxați.’ Era atât de frumos și liniștit."
La acea vreme, perspectiva de a se muta efectiv în Franța părea un vis imposibil. Dar cuplul, căsătorit din 2014, a început să reconsidere lucrurile atunci când a căutat imobiliare în Denver și a realizat că își permiteau doar o proprietate situată la cel puțin 40 de minute de oraș. "Am fi fost atât de departe de orice, și ne-ar fi luat 20 de ani s-o plătim", spune Jennie. "A început să ne apese — dacă merită cu adevărat să cumpărăm o casă în SUA, când obiectivul nostru pe termen lung era să ne mutăm în Europa, sau dacă ar fi mai bine să facem direct tranziția și să cumpărăm acolo."
Două lucruri îi rețineau: voiau să-și aducă cei doi câini, Hobbes și Athena, cu ei și doreau să călătorească cu vaporul. Singurul vas de croazieră major care permite călătoria cu animale de companie pe ruta transatlantică SUA–Europa este Queen Mary 2. "Ne uitam la asta online, și era o listă de așteptare de doi ani (pentru doi câini)", explică Jennie. "Și dintr-odată s-au eliberat două locuri." Au decis să riște și să cumpere biletele, deși nu aveau încă un plan concret.
- Condiţiile lui Macron pentru ca Franța să-şi extindă umbrela nucleară în Europa: Suntem pregătiți să...
- Macron: Ucrainenii au luciditatea de a spune că nu vor putea să-şi recupereze toate teritoriile. Nu îi putem...
- Cannes 2025. Vedete care participă la festival şi filme din selecţia oficială
- Actorul Gérard Depardieu a fost condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare pentru agresiune sexuală
- Doi români, tată şi fiu, cercetați în cazul unui jaf la muzeul parizian Marmottan Monet. Cele trei lucrări în...
Cuplul și-a vândut casa de vacanță din stațiunea montană Crested Butte, Colorado, unde lucrau de la distanță, cu puțin timp înainte să plece spre Franța. Pe 8 decembrie 2016, s-au îmbarcat pe Queen Mary 2 în New York, însoțiți de câini.
Un început dificil în Franţa
Au ajuns în Marea Britanie șapte zile mai târziu, apoi s-au îndreptat spre Franța. Fiind soția unui cetățean european, Jennie a putut intra în Franța cu o Carte de Séjour, permis de ședere care permite cetățenilor străini să locuiască legal în țară.
Au început căutările unei case în zona Aubeterre din sud-vestul Franței. "Acolo ne permiteam să cumpărăm o casă cu banii jos", adaugă Jennie, explicând că planificau să folosească banii din vânzarea afacerii și a casei de vacanță pentru a se stabili. "Și e o zonă foarte frumoasă."
Totuși, începutul a fost departe de a fi ușor. Jennie spune că și-a dat repede seama că viața pe care și-o imaginase era foarte diferită de realitate. "Aveam visul Franței... Dar visul nu a fost deloc ușor", spune ea. Un motiv esențial: "Pentru că nu vorbeam franceza. Și cred că e foarte, foarte greu să fii într-o țară străină și să nu înțelegi limba. Nu înțelegi nimic din ce se întâmplă."
Jennie, care ulterior a urmat un curs intensiv de limba franceză timp de un an, descrie primele luni în Franța ca fiind "foarte singuratice" și "înfricoșătoare". "Nu înțelegeam deloc țara", spune ea. "Nu înțelegeam obiceiurile. E o cultură foarte diferită față de SUA."
Ward vorbea franceza, așa că Jennie se baza pe el să comunice pentru amândoi. "Îl puneam să-mi traducă tot", recunoaște ea. "Pentru că vreau mereu să știu ce se întâmplă." "Cred că a fost greu și pentru el. Pentru că mereu îl întrebam: ‘Ce-a zis? Ce-a zis?’" Ward confirmă: "Eram singurul punct de sprijin și nu mi-a fost nici mie mai ușor."
"La început era șocant"
Jennie a avut dificultăți și cu programul din Franța, în special faptul că majoritatea afacerilor erau închise duminica. "Acum iubesc asta", spune ea. "Dar la început era șocant. ‘Cum adică nu e nimic deschis duminica?’"
În cele din urmă, au cumpărat o casă cu trei dormitoare în satul Saint Séverin pentru 120.000 de euro și au început o nouă viață în sudul Franței. Dar viața acolo, în afara sezonului cald, era foarte diferită. "Iarna nu e foarte animată", spune Jennie. "Așa că după un an am realizat că nu era locul potrivit." "Aveam în minte ideea de a închiria pe Airbnb sau ceva similar."
Au vizitat munții Pirinei și un sat antic numit Luz-Saint-Sauveur, la aproximativ 320 km sud. "Am fost în vacanță, nu ne așteptam să cumpărăm ceva", spune Jennie. Au fost atrași din nou de ideea de a locui în munți. Ward a căutat clădiri sub 100.000 de euro și a găsit una goală de câțiva ani, lângă o biserică veche. "Am zis: ‘Locul ăsta e incredibil, și are potențial tot timpul anului.’"
Au angajat un expert în construcții, apoi au cumpărat clădirea și au renovat-o în două apartamente. "Am demolat tot, apoi am lucrat cu o firmă locală pentru instalații electrice și sanitare și am făcut finisajele", povestește Jennie.
În timp, și-au făcut prieteni în comunitatea locală. Jennie a devenit fluentă în franceză datorită cursului intensiv. "Programul m-a ajutat să mă conectez cu cultura franceză", spune ea. A întâlnit și alți expați, cu care a legat prietenii. "A fost o experiență care m-a ancorat."
Privind în urmă, spune că nu a realizat cât de greu e fără prieteni și familie. "În SUA e ușor să legi prietenii. Aici... nu cunoșteam pe nimeni." Ward spune că în SUA totul merge mai repede: "Poți deveni prieten cu cineva în câteva zile. În Franța, e mai rezervat." Dar relațiile formate în Franța sunt mai profunde. "Prietenii de aici sunt mai serioși, mai de durată", spune Jennie.
Au construit un al treilea apartament în mansardă, numit Chez Lolette, după ce au vândut casa de la țară și au cumpărat un apartament în Lourdes, în 2023. Renovarea totală a costat în jur de 170.000 de euro. Acum locuiesc stabil în Lourdes și iubesc faptul că orașul are locuitori din toată Franța, familii tradiționale și antreprenori tineri.
"Un stil de viață la jumătate din prețul din SUA"
"Costul vieții e mult mai mic", spune Jennie. "Mâncare bună, sănătate inclusă, mergem pe jos peste tot. E un stil de viață la jumătate din prețul din SUA." Privind în urmă, Jennie recunoaște că avea o "perspectivă foarte americană". "Venind în Franța, m-am conectat cu culturi din întreaga lume. Acum simt că aparțin mai mult lumii."
A redescoperit și legătura cu Danemarca, țara mamei ei. "Am început să învăț din nou daneza. Asta nu s-ar fi întâmplat în SUA." Totuși, o parte a culturii franceze încă îi dă bătăi de cap: mesele lungi și "plictisitoare". "Stăteam la masă și mă întrebam: ‘Serios, încă nu au adus brânza?’" glumește Jennie.
Acum are o viză de antreprenor în Franța și a început procesul pentru cetățenie daneză. Viața în Franța e în sfârșit așa cum și-au imaginat-o. Jennie face ceramică și lucrează la un site despre grădinărit ecologic. "Asta e pasiunea mea."
Câinii lor iubiți, Hobbes și Athena, au murit între timp, dar acum au un Jack Russell pe nume Teddy. Deși începutul a fost dificil, Jennie și Ward sunt fericiți că au făcut această alegere. "Nu regretăm decizia", spune Jennie. "Suntem foarte fericiți că am făcut-o."
Adaugă totuși: "Uneori pierzi viziunea. Dar apoi ți-o amintești." Acum se bucură de plimbări, piața locală, măcelărie, și comunitatea unită. "Iubesc cât de frumoasă și liniștită e viața aici și cât timp avem pentru prieteni și bucuriile zilnice", spune Jennie.
Înapoi la HomepagePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰